O idee îndrăzneaţă pentru combaterea încălzirii globale: ecranul din praf de asteroizi

Deoarece asteroidul creează o atracţie gravitaţională, norul de pulbere ar rămâne în apropierea sa, în loc de a se dispersa în spaţiu.

Ideea face parte dintr-o serie de soluţii îndrăzneţe, la scară foarte mare, incluse în domeniul geoingineriei, o abordare tehnologică ce urmăreşte modificarea climei Terrei prin reflectarea, redirecţionarea sau absorbţia radiaţiilor solare.

• Cluburile de alergare au devenit noile aplicații de dating
• Nokia, una dintre primele companii de telefonie, lansează o arhivă online cu istoria brandului

Norul de praf, care s-ar afla permanent între Soare şi asterorid, ar acţiona ca un filtru, fără a apărea totuşi ca un ecran uriaş care să oprească lumina Soarelui, aşa cum îşi imaginează adesea oamenii.

Totuşi, cercetătorii de la Strathclyde subliniază faptul că ei nu propun nicio soluţie geoinginereasacă în locul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

„[Implementarea unor soluţii din sfera geoingineriei] ne-ar putea ajuta să câştigăm timp pentru a găsi o soluţie valabilă pe termen lung de a combate schimbările climei terestre. Norul de praf nu este o soluţie permanentă, dar ar putea înlătura efectele schimbărilor climatice pentru o anumită perioadă de timp, pentru a permite mijloacelor cu acţiune mai lentă, precum sechestrarea carbonului, să-şi facă efectul”, a explicat Russell Bewick, unul dintre autorii proiectului.

O soluţie propusă anterior implica instalarea unor oglinzi uriaşe în spaţiu, pentru a redirecţiona razele solare, dar construirea şi apoi amplasarea oglinzilor pe orbită – sau construirea lor chiar acolo – ar presupune nişte costuri prohibitive.

O altă soluţie propusă viza, de asemenea, crearea unui ecran de praf care să protejeze Pământul de radiaţii aşa cum o fac norii. Dar un asemenea ecran s-ar dispersa, în timp, din cauza atracţiei gravitaţionale exercitate de Lună, Soare şi planetele din Sistemul Solar.

Astfel, ideea cercetătorilor scoţieni este inovatoare prin faptul că ar folosi câmpul gravitaţional propriu al unui asteroid pentru a ţine pe loc norul de praf, împiedicându-l să se împrăştie în spaţiu.

Asteroidul ar urma să fie plasat în aşa-numitul punct Lagrange L1, un punct din spaţiu în care atracţia gravitaţională a Soarelui şi cea a Pământului se află în echilibru. L1 se găseşte la aproximativ 1,5 milioane km depărtare de Pământ.

Asteroidul ar urma să fie echipat cu un dispozitiv electromagnetic puternic, care ar fi folosit atât pentru a manevra asteroidul, pentru a-l amplasa în poziţia dorită, cât şi pentru a crea, printr-o explozie la suprafaţă, norul de praf care ar forma ecranul.

Cercetătorii consideră că un „candidat” potrivit ar fi Ganymed 1036, cel mai mare dintre asteroizii aflaţi în apropierea Pământului. Conform calculelor, Ganymed ar putea genera un nor de praf suficient de de mare pentru a bloca 6.58% din radiaţia solară care ajunge la Pământ, absolut suficient pentru a contracara nivelul actual al încălzirii globale.

Norul de praf ar avea o masă de 5 cvadrilioane (5.000.000.000.000.000) kg şi o lărgime de aproximativ 2.500 km.

Principala provocare tehnologică ţine de posibilitatea manipulării unui asteroid atât de mare, dar există şi dificultăţi de alt ordin: un asteroid atât de mare aflat în vecinătatatea Terrei ar putea reprezenta un potenţial pericol pentru planetă şi ar putea genera reacţii negative din partea societăţii.

Totuşi, cred oamenii de ştiinţă, având în vedere dezvoltarea tehnologică actuală, în viitorul apropiat asteroizi mai mici ar putea fi „traşi” şi amplasaţi în punctul L1, cu riscuri mult mai mici.

Sursa: Mail Online / Sursa foto: University of Strathclyde